a chi vence nun se chiede verità. quanno prepari o 'ncuminci 'na guera nun conta si c'ài raggione ma si vinci
|
a Cubba nun se respiettu ri diritti de l'ommini, leatu que a Guantanàmmo
|
a j'utimu nun ce recorderimo de re parole de ri nimmici ma de ru silenziu de j'ammici
|
a que serve campà, sansa curaggiu de lottà?
|
a ra femmena que sta pe' fa 'na sceniggiata tocca dije re bucìe
|
a ra fin fine a ru munnu ce stuò suoru du' specie d'ommini: iji ke stuò a casa e iji ke nun ce stuò
|
a ra lèpere je piace ra pulenta. Cuscì dice ru cuocu
|
a ri filosufi jè bastatu vejé ru munnu 'n tante manere: mo' 'mperò tocca cammiallu
|
a ri mi tiempi nu c'eranu 'iji più vinnuti' e nu putevamo prustituicce. Nun ce stava nisciunu dispuostu a cumprà ra nuostra prustituscione
|
a sessant'anni se deventa juinuotti. Ma è truppu tardi
|
a uttant'ani desgrasiatamente ce se pò 'nnamurà. Defatti scrìo pe' scurdamme de l'ammore
|
a 'n indianu l'oru de ru sole c'abbasta e c'avanza
|
abbenanche cammini, puro pe' tutte re strai, nun putrai arivà a ri jemetoni de ru spiritu: tantu prufunnu è ru logos
|
accuscì come 'na jornata benespesa bene fa durmì, accuscì 'na vita bene addoprata bene fa murì
|
addimànnate se siè felice, accuscì nun ru sarai più
|
adoro ri partiti, suò ri suori puosti do' nun se parla de ra pulitica
|
aècce un libbru deventa un surogatu de lièggelu
|
aìcce 'n 'amigu nun è queccosa que cicchescìa se pò vantà
|
aitateme a 'ntenne ello que ve 'ico e ve ro spiegherò mieju
|
aiu siempre criùtu que si ci sta un puostu do' nun ci stuò re razze istu è propiu r'Italia, tecco 'nfatti re nuostre antinate c'ìanu parecchie pussibilità de spassasse
|
ajo siempre impustatu ra vita mia in manera da murì co' trecentumila remorsi e mancu un rempiantu
|
aju fiducia suoru de ri nummeri que retruccai
|
aju pe' forza da ije appriessu, suò ru capu
|
aju prisu da l'alcol più de ello que l'alcol à prisu da me
|
aju vistu ra scienzia que adoravo e r'airoplanu que amavo destrugge ella civirtà a ra quale me aspettavo fusssero d'utilità
|
albu de ri jornalisti! Iddea da pignuolu, farsu proèssore, da jornalista mancatu, da gente que nun vuò que j'atri piensinu co' ra propria capoccia. R'albu è 'n comicu nun siensu, è immurale prequé vurìa mette 'n limite a ello que limiti nun c'à da aé, a ra libbera isprissione de ru pinzieru
|
amà ru nimmicu (comma vuò ru Vangielu) nun è cosa pe' l'ommini ma suoru pe' j'angili
|
amà ru propiu laùru è comma avvecenasse cuncretamente a ra filicità su sta tera
|
amimo ra vita nun prequé simo abituati a ra vita ma prequé simo abituati ad amà
|
anca ra natura umana me dilluse; ra lasciai perde prequé me paria murdu, truppu simijante a ra mia
|
ancora nun aju capitu que suoru ne re cianci, ne ra passione e ne lo rie se uttiè 'na vera criscita curturale
|
arcune de re più granni istorie d'ammore que cunosco c'aju aùtu 'n prutagunista suoru
|
assiemi imo cunclusu que pe' ra maggioransa de re persone ru dirittu a ru studiu viè ruinatu da l'obbligu de ra scola
|
aumintu de sapiensa, diminusione de bile
|
avvocatu: un complece que nun core rischi
|
avvocatu: unu que ce prutegge da ri furti leànnoce ra fonte de re tentasioni
|